Păunii (Pavo) sunt un gen de păsări galiforme din familia fazanului, Phasianidae, format din două specii: Pavo cristatus și Pavo muticus.[1]
Păunii sunt binecunoscuți pentru coada extravagantă a masculului folosită în procesul de curtare a femelei. Masculul este numit păun iar femela păuniță. Femela este de culoare maro cu tonuri gri, puii fiind gălbui spre maro cu pete întunecate. Prezintă un puternic dimorfism sexual. Datorită penajului bogat masculul poate zbura cu greutate, doar distanțe scurte, refugiindu-se în copaci de către prădători. Răspândire
In forma sălbatică păunul populează unele ținuturi din India, Pakistan și Sri Lanka, unde trăiește în cârduri mari, preferând regiunele deluroase și luminișurile în apropiere de apă din pădurea ecuatorială. Păunul poate fi văzut și în parcuri, deoarece este o pasăre sedentară care preferă să nu-și părăsească locul.
Hrana
Păsările pornesc în căutare de hrană dimineața devreme și seara în timpul amurgului, hrana lor fiind constituită din șerpi tineri, ele sunt foarte prețuite în India, deoarece consumă și cobrele tinere. Aspect
Din punct de vedere al aspectului morfologic are penajul frumos colorat. Masculul este albăstrui-siniliu pe piept și gât, brun dechis pe aripi, penele din coadă sunt foarte lungi, având pe ele un desen multicolor, desen numit „ochi de păun”. Femele sunt mai puțin colorate, la ele predomină culoarea brun-deschis. Împerecherea
In timpul împerecherii masculii își răsfiră penele cozii într-un evantai. Aceasta fiind un mijloc vizibil de marcare a teritoriului său în timpul perioadei de reproducție. De îngrijirea puilor se ocupă numai femela. Altele
Păunul a fost adus ca pasăre decorativă deja cu 4000 de ani în urmă în bazinul mediteran. Păunul este pasăre mitologică, în Grecia, India și Sri Lanka. Păunul a fost servit ca delicatesă în Egiptul Antic, sau în Roma Antică.Paunul este o pasare din familia fazanilor (Phasianidae), ordinul Galliformes. Paunul poate fi considerat o pasare decorativa, masculul are un aspect morfologic deosebit cand coada este deschisa in forma de evantai.
In salbaticie paunul populeaza tinuturi din India, Pakistan si Sri Lanka, unde traieste in carduri mari, preferand regiunele deluroase si luminisurile in apropiere de apa din padurea ecuatoriala.
In prezent pasarile traiesc si sub foma domestica raspandite pe tot globul. Poate fi văzut si in parcuri, deoarece este o pasare sedentara care prefera sa nu-si parasească locul.
Hrana Paun
Paunii sunt omnivori si din dieta lor fac parte: plante, furnici, seminte, lacuste, termite, capuse, petale de flori. De asemenea se pot hrani si cu reptile, amfibieni si artropode. Pasarile pornesc in cautare de hrana dimineata devreme si seara in timpul amurgului, hrana lor fiind constituita si din serpi tineri. Sunt pasari foarte pretuite in India, deoarece consuma si cobrele tinere.
Caracteristici Paun
Coada unui paun contine peste 200 de pene, fiecare pana fiind decorata cu niste pete care se aseamana cu niste ochi. Masculul paunului indian are penele de culoare albastra si verde, pe cap, gat si piept. Trena sa este alcatuita din pene de culoarea bronzului si verzi, pe care se gasesc numerosi “ochi”, care sunt mai vizibili atunci cand coada este desfacuta. Penele care alcatuiesc trena sunt de fapt niste prelungiri, si nu penele principale. Penele care alcatuiesc adevarata coada a paunului sunt scurte, au culoarea gri si pot fi vazute de la spate, atunci cand trena este desfacuta.
Paunii isi etaleaza trena atunci cand vor sa atraga atentia unei femele, pentru a se imperechea cu aceasta. In timpul sezonului de naparlit, trena lor se rareste, iar atunci coada lor alcatuita din penele scurte si gri poate fi vazuta cel mai bine. Femela paun nu are penele in culori aprinse cum are masculul, aceasta avand o infatisare banala, cum e cazul la multe specii de pasari. Penele femelei sunt de culoare maronie, cele de pe abdomen fiind mai deschise putin la culoare, iar pe gat au o portiune de culoare verde irizat. De asemenea ii lipseste trena pe care o are masculul. Atat femelele cat si masculii au niste creste in varful capului.
Paunul verde difera de paunul indian prin faptul ca masculul are penajul de culoare verde si auriu, iar aripile sunt de culoare neagra cu o sclipire de albastru. Spre deosebire de femela paunului indian, femela paunului verde se aseamana cu masculul destul de mult, numai ca trena sa are penele mai scurte iar nuantele penelor de pe corp sunt mai putin irizate. In lunile in care masculul naparleste, este destul de greu sa deosebesti masculul de femela.
Un paun poate masura pana la 2,3 metri lungime, femela fiind mai mica si masurand doar 86 de centimetri. Trena unui paun poate masura 1,2-1,5 metri. Masculul cantareste intre 4 si 5,8 kilograme, iar femela cantareste intre 2,7 si 4 kilograme. Atat femela cat si masculul paun au niste pinteni metatarsieni, cu care se pot apara de pradatori. Paunul are picioarele puternice, fiecare picior avand 4 degete, dintre care 3 orientate in fata si unul orientat in spate. Deoarece aripile lor sunt mai mici in comparatie cu restul corpului, paunii nu sunt capabili de zboruri prea lungi.
Reproducere Paun
Un paun este un exemplu clasic al selectiei naturale bazate pe aspectul fizic, intrucat femelele prefera sa se imperecheze numai cu masculii cei mai frumosi si care au cei mai multi “ochi” pe trena. Se pare ca puii facuti cu masculii care au cei mai mari “ochi” pe trena, sunt cei mai mari, cei mai sanatosi si cei care au cele mai mari sanse de a supravietui. Pentru a curta femelele, paunul isi va deschide trena si isi va scutura penele in fata acestora. Acesta va merge cu spatele catre femela care pare receptiva, apoi se va intoarce brusc catre ea pentru a-i arata trena magnifica, dupa care face cativa pasi inapoi si se inclina catre ea. Dupa aceea masculul scoate niste sunete asemanatoare cu ale cocosului, numai ca mult mai puternice. Daca paunul reuseste sa impresioneze femela, aceasta se va alatura haremului sau, paunul fiind poligam, la fel ca majoritatea pasarilor care au un penaj impresionant.
Masculii nu joaca niciun rol in cresterea puilor, femela fiind singura care se ocupa de acestia. Femela atinge maturitatea sexuala la varsta de 2 ani, iar masculul la varsta de 3 ani. Femela face intre 6 si 12 oua de culoare maronie, din aprilie pana in septembrie. Aceasta isi depune ouale intr-un cuib aflat pe pamant si captusit cu iarba. Femela cloceste ouale timp de 28 de zile. La nastere, puii au in jur de 100 de grame si sunt acoperiti cu pene. Acestia pot zbura la cateva saptamani dupa nastere. Acestia invata de timpuriu sa zboare pentru a se putea urca in copaci alaturi de mama lor, unde sunt feriti de pradatori. Femela ii invata apoi sa se hraneasca si sa scoata sunete. Paunii isi dezvolta trena abia incepand cu varsta de 3 ani, cand ating si maturitatea sexuala. Un paun poate trai intre 40 si 50 de ani. Paunul se afla in pericol de disparitie datorita omului care l-a vanat intensiv si i-a fost distrus habitatul.Cine nu cunoaste aceasta pasare si nu s-a lasat fermecat macar o data de eleganta ei?! Coloritul splendid, coada- evantai cu zeci de ochi albastri patrunzatori si dansul curtenitor au cucerit omul cu mii de ani in urma. Paunul este una dintre cele mai frumoase pasari din lume, precum si una dintre cele mai respectate. De-a lungul secolelor a fost venerat de hindusi si a impodobit curtile multor palate regale din intreaga lume. Si in zilele noastre paunul este foarte apreciat si dorit, putand spune ca a devenit o pasare de companie si ornament prin definitie. Inainte de-a va sfatui ce trebuie avut in vedere atunci cand ingrijiti un paun, vom oferi acest articol cunoasterii mai indeaproape a acestei pasari „de poveste”.
Origine, habitat si valoare culturala
Paunul albastru mai este cunoscut si ca: paunul comun, paunul indian sau paunul asiatic. Dupa cum ii spune si numele originea lui este in sud-ul Asiei, in India, Sri Lanka, Pakistan, Bangladesh si alte teritorii aflate la sud de Himalaya. Domesticirea lui a inceput cu peste 2000 de ani in urma, iar vasele europene care au colonizat India, fermecate de frumusetea lui, l-au raspandit peste tot in lume. In multe regiuni de pe Glob paunul a ajuns sa fie o componenta a faunei locale, semi- salbatica.
In antiteza, in tari precum Bangladesh paunul albastru este pe cale de disparitie, in principal din cauza vanatorii pentru carne si (surprinzator) abia apoi pentru pene. Pe de alta parte, in India si Sri Lanka, populatiile de paun salbatic prospera, datorita protectiei pe care i-o ofera valoarea sa spirituala. In multe religii hinduse paunul fiind asociat cu zeitati precum Shiva, Krishna, Karthikeya s.a. Recunoasterea absoluta a fost facuta in 1963, cand paunul albastru a fost declarat pasarea nationala a Indiei. Si in traditia indiana paunul are conotatii benefice. Satenii tineau paunii pe langa casele lor, nu pentru ornament, ci pentru ca aceste pasari se hraneau cu puii serpilor veninosi, protejand oamenii de reptilele ucigase.
Se presupune ca Alexandru cel Mare este cel care a adus aceste pasari in Europa. Alte surse afirma ca paunul exista in cultura elena cu mult timp inainte. Legenda spune ca zeita Hera avea un slujitor extrem de loial, Argus, care avea pe corp o multime de ochi. Cand Hermes i-a ucis slujitorul, zeita a luat ochii de un albastru profund si i-a asezat pe coada paunului, pentru a-i onora memoria. Negustorii fenicieni au adus paunul in Siria si Egiptul Antic. Regele Solomon detinea in gradinile sale carduri de pauni.
Paunul salbatic traieste in paduri deschise, de preferinta cele aflate pe marginile apelor. S-au adaptat si pe terenurile cultivate agricol, de multe ori cauzand pagube taranilor. Pot fi intalniti si in apropierea asezarilor umane. Pe pantele Himalayei urca pana la altitudini de 1800 de metri, uneori depasind chiar si 2000 de metri.
Comportament si organizare sociala
Paunii sunt pasari sociabile. Traiesc in grupuri alcatuite dintr-un mascul si 3- 5 femele. Dupa imperechere, majoritatea grupurilor sunt formate doar din femele si puii lor. Desi este una dintre cele mai mari pasari zburatoare, paunul petrece mai mult timp alergand decat zburand. Cand este atacat, tasneste prin vegetatia bogata de la nivelul solului si se pierde prin aceasta. Cand simt apropierea pradatorului (tigru, jaguar) pasarile emit sunete scurte si inalte, pentru a-si avertiza semenii.
Grupul porneste in cautarea hranei dimineata, la rasarit, si apoi seara cu putin inainte de apus. Intre timp, pe durata zilei, stau asezati pe stanci sau ridicaturi de pamant si fac bai de soare. Cand temperaturile sunt prea mari se retrag la racoarea padurii. Pentru a petrece noaptea paunii se cocoteaza pe crengile de sus ale copacilor. Prefera copacii aflati pe malurile raurilor sau cei de la marginea padurii, dar mai ales pe cei uscati. Uneori, mai multe grupuri se strang seara, la apus, si inopteaza impreuna. In acest fel se pot proteja mai bine impotriva pradatorilor. Jaguarul este singurul carnivor care le poate perturba odihna noctura. Acest pradator nocturn este un foarte bun catarator si poate surpinde pasarile noaptea cand sunt cel mai vulnerabile.
Aspect fizic
Paunul indian (Pavo cristatus) este o pasare viu-colorata din familia fazanilor. Masculul este cel responsabil pentru popularitatea acestei specii, deoarece doar el dezvolta penajul colorat si coada in evantai. Femela, desi de dimensiuni similare, are un colorit sters si ii lipseste coada. Paunul este o pasare de dimensiuni mari: cantareste intre 3 si 6 kg si masoara in jur de 2 m (din care 80- 95 cm ii reprezinta lungimea cozii). Femele pot atinge si ele greutatii de pana la 5 kg, insa lungimea corpului se opreste doar la 1 m, din cauza absentei cozii.
Masculul prezinta o creasta in forma de evantai formata din pene de culoare neagra cu reflexii de verde albastrui. Crestetul capului este albastru metalic. Ochii de culoare neagra sunt incadrati intre doua linii albe, care trec pe deasupra, respectiv, dedesubtul lor. Aceste linii sunt formate de fapt din piele lipsita de pene sau puf. Restul capului este de culoare negru- albastruie. Spatele prezinta un desen sub forma de solzi de bronz cu sclipiri verzui. Pieptul este albastru metalic, iar abdomenul verzui inchis.
Coada-evantai , podoaba cea mai de pret a paunului, nu este in totalitate coada anatomica. Coada in sine este formata din doar 20 de pene, scurte, de culoare inchisa, care au rolul de a sustine cele 200 de pene lungi, terminate sub forma unui ochi albastru. Aceste pene pleaca de fapt de pe spatele pasarii. Chiar si femele isi pot infoia cozile, sub forma unui evantai, insa acesta este evident mai mic, putin colorat si este format exclusiv din cele 20 de pene ale cozii.
Femela paunului prezinta un colorit format din nuante de maro, care in anumite regiuni degaja straluciri verzui. Abdomenul si zonele inferioare sunt albe. Tineretul prezinta acelasi colorit ca si femelele. Masculii tineri abia dupa al 2-lea an de viata dezvolta penele lungi ale evantaiului. Insa abia cand implinesc 4 ani pot etala toate cele 200 de pene, perfect aranjate in coada semeata.
Reproducere
Nu este nici un secret ca tinuta de gala a paunului are rolul de a cucerii femelele. Cu cat evantaiul are o deschidere mai mare si penajul este colorat mai intens cu atat masculul este mai atragator pentru femele. Pe masura ce inainteaza in varsta, splendoarea si talentul de a defila sporeste, astfel ca masculii batrani sunt cei care se imperecheaza cel mai des. La debutul sezonului de imperechere paunii masculi se aduna in grupuri si „se lupta”. Lupta este non-violenta si consta doar in etalarea si scuturarea cozii, executarea dansului de curtare. Femelele pot vedea toti masculii in acelasi loc, pot compara si il pot alege pe cel mai bun. Masculii se pot infoia si in absenta femelelor.
Sezonul de imperechere incepe in aprilie si dureaza pana in mai. Femela sapa un cuib in sol, pe care il captuseste cu iarba si pene. Aici va depune intre 4 si 6 oua, de culoare alba si le va cloci singura. Dupa 28 de zile puii vor ecloza. Imediat dupa ce au iesit din oua ei sunt apti sa alerge, daca sunt amenintati. Uneori, puii se catara pe spatele mamei, care zboara pe cea mai apropiata creanga, pentru a evita un anumit pradator.
Dieta
Paunii sunt pasari omnivore. Se hranesc cu seminte, nuci, fructe, insecte, reptile si mamifere mici. Consuma si puii serpilor veninosi, iar pe cei adulti ii evita, riscul de-a a fii muscati fiind mai mare.
In salbaticie traiesc 10- 12 ani, dar in captivitatea pot depasi 20 de ani.
Trimite mesajÎnapoiNu poți trimite un mesaj fără conținut!Nu este permisă folosirea de cod HTML in mesaje.Mesajul nu a fost trimis din motive de securitate. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.roMesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.roMesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Ati trimis prea multe mesaje in ultimul timp.A apărut o eroare în timpul trimiterii mesajului. Vă rog încercați din nou.Mesajul a fost trimis.