fazanul comun

Fazanul este originar din Asia si populează o mare parte din fondurile de vanătoare din România, fiind mult apreciat în gastronomie. Vănătoarea la fazani este foarte nespectaculoasă (Phasianus colchicus) sau „Fazanul de vânătoare” este o pasăre care a fost adusă în România de om deja din timpul romanilor. fazanul a fost aclimatizat în Europa în secolul al XVI –lea
- este o pasăre ce îşi are originile în Asia, unde trăiesc peste 65 de specii de fazani
- la noi în ţară trăieşte fazanul comun şi fazanul negru
- fazanul are o lungime de 80 cm şi o greutate de 1-1,6 kg, găina este mai mică
- cocoşii sunt de culoare verde închis cu reflexe metalice pe cap şi pe gât, aripile brun –verzui, coada brună cu dungi transversale închise
- găinile au un penaj pestriţ de culoare brună- cenuşie, asemănătoare mediului
- dimorfismul sexual este foarte pronunţat la fazani, masculii fiind viu coloraţi
- este o specie poligamă, proporţia dintre sexe fiind în medie de 1:6
- cele mai dezvoltate simţuri sunt văzul şi auzul
- zborul fazanului este foarte gălăgios, cu multe bătăi din aripi, oboseşte repede
- fazanul preferă terenurile plane situate la altitudini cuprinse între 200-400 metri
- preferă terenuri cu culturi agricole, cu expoziţii sudice dacă e posibil cultivate
- vegetaţia forestieră preferată este cea de stejar, fag, salcie, arţar, păducel, măceş
- nu este fidel locului, migrează din lipsa hranei, lipsei de adăpost
- maturitatea este atinsă la 10 luni, rotitul are loc în aprilie –mai
- după rotit rivalitatea dintre masculi încetează la fel şi bătăile între cocoşi
- găinile depun ouă la 10-12 zile după rotit în locuri cu multă hrană
- cuibul îl fac pe pământ în desişuri luminoase unde soarele poate pătrunde
- ouăle în număr de 12-18 au o coajă subţire şi o culoare brun –verzuie
- cloceşte timp de 24-26 de zile, pui nou născuţi nu se depărtează mult de cuib
- pui de fazan sunt foarte sensibili la frig şi umezeală de aceea foarte mulţi mor
- hrana fazanului constă în fructe şi seminţe de pădure, cereale, insecte, viermi
- fazanul este puţin sociabil, stă cu găina numai în timpul rotitului
- suferă de unele boli ca de exemplu : diarea albă, pesta aviară, coccidioza
- spectaculoasa vânătoare la fazani este permisă numai într-o anumită perioadă
- această perioadă se numeşte sezon de vânătoare, este cuprinsă intre 1XI -31XII
- vânătoarea se poate face la goană, dibuit sau la păndă
- se folosesc cartuşe cu alice de 3-4 mm

Origine

Fazanul este originar din Asia. Denumirea științifică (Phasanius colchicus) are o legătură directă cu zona de proveniență și de răspîndire a fazanulu
Aspect morfologic, mod de viață

Masculul are o coadă lungă bifurcată, iar penajul auriu cu pene pestrițe alb cu negru, sau galben cu cenușiu. Capul este albăstrui cu reflexe verzui. Femela are penajul de culori mai spălăcite de nuanțe galben cu cenușiu. În prezent se cunosc ca. 30 de rase, toate fiind păsări active ziua, trăind pe câmpuri cu terenuri cultivate, unde consumă de obicei o hrană de natură vegetală, iar noaptea se retrag în pădure dormind în arbori. Este o pasăre poligamă (un cocoș având 5 -6 găini), sedentară, care nu migrează iarna ci numai în căutare de hrană. Femela depune în cuib 8 - 15 ouă verzui sau brune pe care le clocește din aprilie până în iunie timp de 24 de zile pe un sol cu ierburi. Pentru a menține constant efectivul de păsări există în prezent crescătorii de fazani, puii eclozând în incubatoare.
Subspecii de fazani din România

Fazanul comun Este originar de pe malul estic al Marii Negre, find adus în Europa de greci și romani. Este mai mic la corp decît fazanul gulerat și cel mongolic și spre deosebire de aceștia, nu are guler alb. Culoarea generală este mai închisă - pe cap și gît - verde metalic, batînd în albastru, în rest fondul este roșu închis și aripile brune - verzui. Coada prezintă dungi transversale închise. Fazanul comun este mai puțin prolific decît celelate 2 subspecii, dar este cu mult mai rezistent, necesitînd îngrijiri reduse din partea omului.

Fazanul gulerat Este originar din extremitatea de est a Chinei, fiind adus în Europa în prima jumatate a secolului 19. Cum arată și numele, fazanul are un guler alb, care la spate este mai îngust și în fața de regula întrerupt. Spatele este brun deschis, supracodalele albastrui, iar coada mai deschisă - galbenă cenușie. Caracteristica îi este culoarea în general mai deschisă. Fazanul gulerat este mai mare la corp, ouă mai de timpuriu și se preteaza foarte bine la creșterea artificială în tarcuri. În natura este mai greu adaptabil, în primul rînd datorită culorii sale mai deschise, care îl expune răpitoarelor. Cere ocrotire și îngrijire mai intense decît fazanul comun, altfel dispare.

Fazanul mongolic A fost adus în Europa, pentru prima dată, în jurul 1900, în Anglia. Originar din centrul Asiei ( Turkmenistan ). Este cel mai mare fazan din România, cocoșul atingînd 1,5 kg sau și mai mult.. Capul și gîtul îi sunt de culoare verde - bronz, pieptul bronzat. Culoarea generală îi este mai închisă decît la cel gulerat și mai deschisă decît la cel comun. Gulerul alb nu este continuu ci în forma de semiluna pe fiecare latură a gîtului. Se caracterizează printr-o mare rezistență la excesele climaterice, fiind originar dintr-o regiune cu clima excesiv continentală. Destul de prolific.

O subspecie des întilnită în România este fazanul tenebros ( tenebrosus ) sau fazanul verde închis. Acesta este confundat de multe ori cu fazanul japonez, însa acesta din urmă are o nuanță verzuie și este mai mic la corp. Între tenebros și fazanul de vînătoare se produc încrucișări, încît pe terenul de vînătoare se pot întilni "tenebroși" de diferite intensitați în ceea ce privește culoarea închisă.
Alte generalități

Glasul cocoșului de fazan este un țipăt, care poate fi auzit seara cînd se urcă în arbori pentru dormit, dimineața în zori cînd coboară, ori de cîte ori se consideră amenințați de vreun pericol și în perioada de împerechere. Femela scoate și ea un ticăit ușor, iar în copac se urca fără să dea glas. Dintre simțuri cel mai dezvoltat pare a fi văzul, apoi auzul. Localizarea fazanului în teren depinde de anotimpuri. Primăvara cînd vegetația începe să se ridice și să ofere adapost, fazanul iese la cîmp, la început la culture de păioase și mai tîrziu în porumbiști. Cînd porumbul se usucă și frunzele încep să facă zgomot la adierea vîntului, fazanul iese și caută ierburile uscate, grupurile de mărăcini, desurile, etc. Toamna cînd cîmpul este dezgolit fazanul se retrage din nou la adăpostul pădurii, iar în lipsa acestuia în stufărișuri, culturi de protecție și orice vegetație care îi poate oferi adăpost. Manifestă o slabă fidelitate față de locul unde a crescut.In tara noastra exista cateva subspecii importante de fazan, printre care: fazanul comun, fazanul gulerat, fazanul mongolic (cel mai mare din Romania), fazanul formosan, fazanul tenebros sau fazanul verde inchis si fazanul verde japonez. Produsul incrucisarilor dintre membrii acestor subspecii se numeste generic "fazan de vanatoare".
Familia cu cele mai numeroase specii a subordinului Galli este cea a fazanilor (Phasianidae), cuprinzand peste 60 de genuri si numeroase specii, care populeaza zona tropicala si temperata de pe intreaga suprafata a pamantului, cu exceptia Polineziei. Cea mai mare parte traieste in Asia. Incepand de la Marea Neagra si pana in Extremul Orient, incluziv in Japonia, Taiwan si Coreea, pe continentul asiatic vietuiesc nu mai putin de 42 de subspecii de fazan. Denumirea stiintifica a pasarii - Phasianus colchicus - este strans legata de zona de provenienta a acestuia fiind vechiul nume al zonei depresionare cuprinse intre lanturile muntoase ale Caucazului: Colchis sau Colchida. Legenda spune ca membrii expeditiei lui Iason, plecati din Grecia in cautarea lanii de aur, au navigat in Colchida, aducand cu ei aceasta pasare.

Fazanii au narile neacoperite cu pene si, in majoritatea cazurilor, picioarele golase. De obicei, exista un puternic diformism sexual. Masculii sunt mult mai mari decat femelele, au picioarele prevazute cu pinteni, sunt “ornati” in culori stralucitoare si impodobiti cu “margele” si cozi foarte lungi. Ei nu se implica sub nici o forma in cresterea puilor. Diferentierea dintre mascul si femela este foarte pronuntata la fazanul salbatic. Masculul este de culoare verde sau albastru inchis, penajul capului avand tente metalice stralucitoare, cu smocuri ridicate bine pronuntate. Pieptul si partea superioara a spatelui au culoarea albastra sau verde iar partea inferioara si penele exterioare ale aripilor sunt de o culoare ocru deschis. Coloritul femelelor este maroniu deschis, cu nuante gri inchis in regiunea capului, gatului si pe partile laterale ale pieptului.

Fazanul salbatic are o lungime totala medie de 85-100 cm. Coada are o lungime de 45-50 cm si este compusa din 18 pene ascutite si foarte elastice. Femelele depun in medie intre 40-45 de oua, mergand pana la maximum de 55 de oua.

Una dintre speciile cele mai interesante si mai cautate de fazani este fazanul Diamant (Lady Amherst) originar din China de sud, unde traieste in libertate. Popularitatea sa se datoreaza penajului viu colorat (verde metalic, albastru, rosu, alb si galben). In timpul perioadei de reproducere masculul executa un dans nuptial spectaculos.

In anumite imprejurari, atunci cand urca sau coboara din copaci, cand sunt amenintati sau in perioada de imperechere, fazanii masculi scot un zgomot sub forma de tipat, in timp ce femelele produc un ticait usor.

Se hranesc, de obicei, cu seminte, dar si cu anumite specii de insecte. Manifesta o slaba fidelitate fata de locul in care au crescut.

Fazanii sunt pasari extrem de apreciate pentru carne, oua si pentru posibilitatea de a popula regiunile destinate vanatorii in tarile vestice.

Datorita faptului ca fazanul nu a fost domesticit, cresterea lui in captivitate prezinta anumite particularitati, asa ca sensul de extensiv, semintensiv si intensiv este cu totul altul decat cel cunoscut la pasarile domestice de ferma.

Pentru crearea unor ferme de crestere a fazanilor trebuie ales un loc linistit, ferit de vant, batut de soare, unde iarba se usuca usor.

Fazanii nu sunt pasari care se cresc foarte usor si necesita furaj cu un continut bogat in proteine, suplimente de calciu si masuri de igiena sporite.

Fazanul este o pasare mobila, de zi, care-si cauta hrana in mediul inconjurator. Principala sa hrana este de origine vegetala sau animala, raport care se modifica in functie de conditiile meteorologice si de anotimpurile anului. Se hraneste cu diferite seminte ale unor plante de camp, culturi de cereale, cu fructe marunte sau cu seminte ale acestora, cu samburi (folositi in locul pietricelelor pentru digestie mecanica), cu frunze, tulpini sau tuberculi, provenite de la tot felul de plante. Atunci cand exista un strat mai gros de zapada, fazanii se multumesc si cu ramurele mai subtiri ale unor foioase. Distruge multi daunatori ai culturilor de cereale – larve, gandaci, omizi, fluturi, gandacul de Colorado. Consuma, de asemenea, si soareci de camp sau alte mici rozatoare. In timp ce isi cauta hrana, fazanul scurma doar la suprafata si nu produce nici un fel de pagube culturilor agricole.

Potrivit unor studii, hrana fazanului se imparte astfel: 42% seminte de la tot felul de buruieni si plante, 23% insecte daunatoare, 11% soareci, melci, mici rozatoare, 2-3% seminte ale unor culturi agricole.

Odata cu venirea toamnei, pasarile formeaza stoluri, masculii si femelele traind separat. Pasarile incep sa se hraneasca sanatos si sa acumuleze o importanta cantitate de grasimi sub piele (8-10mm) si pe organele interne, pe care le vor folosi drept sursa de energie pe timpul iernii. Fazanii sunt pasari poligame. Masculii isi aleg un loc inalt de pe teritoriul lor si incep sa cante pana atrag 4-6 femele, care incep sa construiasca cuibarul.

Femelele isi fac cuiburile in tufisuri, maracini si alte locuri greu accesibile. Cuibarul este reprezentat de o groapa adanca de 3-5 cm si lata de cel mult 15 cm, care este acoperita cu iarba uscata si putin puf. Este posibil ca unele femele tinere sa oua, la inceput direct pe pamant. Femelele depun oua, in functie de conditiile climaterice ale zonei, de la sfarsitul lui aprilie, pana la inceputul lunii mai.

In conditiile cresterii intensive, depunerea oualor incepe la jumatatea lunii mai si dureaza o luna de zile. In mediul lor natural, fazanitele produc 8-18 oua, cu o greutate medie de 32g, cu dimensiuni de 34-45 x 36-47 mm. In cazul cresterii intensive, de la o femela care depune oua se pot obtine 45-65 oua. Ouale se clocesc, in medie, intr-un interval de 24 de zile. Puii de fazan cresc foarte repede, la varsta de 2 saptamani ajungand la 350-390g, atunci cand sunt bine hraniti.

In ultimele 2-3 secole, ca urmare a extinderii relatiilor comerciale, in multe tari au fost introduse cele mai diferite specii de fazani. Drept rezultat al imperecherii fazanului salbatic cu alte specii de fazani s-a obtinut asa numitul fazan de vanatoare, care cunoaste o larga raspandire. Familia fazanilor este impartita in 9 rase si mai multe specii, dintre care cea mai cunoscuta este fazanul salbatic.


Fazanul comun de vanatoare (Phasianus colchicus colchicus)
Are culoare a penajului albastrui – verzui, cu luciu metalic pe gat si pe cap, ruginie metalica pe cap si rosie – bruna pe restul capului, cu pete aurii sau negre – albastrui pe abdomen. Coada are culoarea galben – castanie cu dungi subtiri de culoare neagra, transversale pe axa longitudinala.

Femela are conformatia mai mica, mai fina si coada mult mai scurta decat masculul, cu penajul de un colorit mai sters, brun – galbui deschis, asemanator cu culoarea frunzelor uscate de toamna, in care-si face cuibul.

Greutatea corporala la femela este 600-900g, iar la mascul intre 1-1,5 kg. Lungimea corporala la mascul poate ajunge la 80-85cm, din care coada reprezinta 30-35cm. Ciocul la fazan este asemanator cu cel al gainilor, potrivit de lung si usor curbat. Fasa este lipsita de penaj, de culoare rosie, care in perioada imperecherii capata o nuanta aprinsa. Deasupra urechilor prezinta un smoc de pene orientate cu varful spre in jos. Trunchiul este potrivit de lung, ingust si stramt, cu pieptul bine dezvoltat. Coada este formata din 18 pene, aripile sunt puternice, iar picioarele sunt subtiri si lungi cu 4 degete, prevazute cu pinteni.


Fazanul negru (Phasianus colchicus varietas tenebrous)
Reprezinta o varietate comuna de fazan de vanatoare, formata in Anglia in jurul anilor 1940-1950. Coloritul general al corpului este verde inchis la mascul si aproape negru la femela. Acest fazan are o talie si greutate mica, un zbor mai rapid decat fazanul comun si o productie de oua mai mare.


Rase de fazani din Romania

Categorie: Fazani
29 Noiembrie 2013

Rase de fazaniIn tara noastra exista cateva subspecii importante de fazan, printre care: fazanul comun, fazanul gulerat, fazanul mongolic (cel mai mare din Romania), fazanul formosan, fazanul tenebros sau fazanul verde inchis si fazanul verde japonez. Produsul incrucisarilor dintre membrii acestor subspecii se numeste generic "fazan de vanatoare".







Familia cu cele mai numeroase specii a subordinului Galli este cea a fazanilor (Phasianidae), cuprinzand peste 60 de genuri si numeroase specii, care populeaza zona tropicala si temperata de pe intreaga suprafata a pamantului, cu exceptia Polineziei. Cea mai mare parte traieste in Asia. Incepand de la Marea Neagra si pana in Extremul Orient, incluziv in Japonia, Taiwan si Coreea, pe continentul asiatic vietuiesc nu mai putin de 42 de subspecii de fazan. Denumirea stiintifica a pasarii - Phasianus colchicus - este strans legata de zona de provenienta a acestuia fiind vechiul nume al zonei depresionare cuprinse intre lanturile muntoase ale Caucazului: Colchis sau Colchida. Legenda spune ca membrii expeditiei lui Iason, plecati din Grecia in cautarea lanii de aur, au navigat in Colchida, aducand cu ei aceasta pasare.

Fazanii au narile neacoperite cu pene si, in majoritatea cazurilor, picioarele golase. De obicei, exista un puternic diformism sexual. Masculii sunt mult mai mari decat femelele, au picioarele prevazute cu pinteni, sunt “ornati” in culori stralucitoare si impodobiti cu “margele” si cozi foarte lungi. Ei nu se implica sub nici o forma in cresterea puilor. Diferentierea dintre mascul si femela este foarte pronuntata la fazanul salbatic. Masculul este de culoare verde sau albastru inchis, penajul capului avand tente metalice stralucitoare, cu smocuri ridicate bine pronuntate. Pieptul si partea superioara a spatelui au culoarea albastra sau verde iar partea inferioara si penele exterioare ale aripilor sunt de o culoare ocru deschis. Coloritul femelelor este maroniu deschis, cu nuante gri inchis in regiunea capului, gatului si pe partile laterale ale pieptului.

Fazanul salbatic are o lungime totala medie de 85-100 cm. Coada are o lungime de 45-50 cm si este compusa din 18 pene ascutite si foarte elastice. Femelele depun in medie intre 40-45 de oua, mergand pana la maximum de 55 de oua.

Una dintre speciile cele mai interesante si mai cautate de fazani este fazanul Diamant (Lady Amherst) originar din China de sud, unde traieste in libertate. Popularitatea sa se datoreaza penajului viu colorat (verde metalic, albastru, rosu, alb si galben). In timpul perioadei de reproducere masculul executa un dans nuptial spectaculos.

In anumite imprejurari, atunci cand urca sau coboara din copaci, cand sunt amenintati sau in perioada de imperechere, fazanii masculi scot un zgomot sub forma de tipat, in timp ce femelele produc un ticait usor.

Se hranesc, de obicei, cu seminte, dar si cu anumite specii de insecte. Manifesta o slaba fidelitate fata de locul in care au crescut.

Fazanii sunt pasari extrem de apreciate pentru carne, oua si pentru posibilitatea de a popula regiunile destinate vanatorii in tarile vestice.

Datorita faptului ca fazanul nu a fost domesticit, cresterea lui in captivitate prezinta anumite particularitati, asa ca sensul de extensiv, semintensiv si intensiv este cu totul altul decat cel cunoscut la pasarile domestice de ferma.

Pentru crearea unor ferme de crestere a fazanilor trebuie ales un loc linistit, ferit de vant, batut de soare, unde iarba se usuca usor.

Fazanii nu sunt pasari care se cresc foarte usor si necesita furaj cu un continut bogat in proteine, suplimente de calciu si masuri de igiena sporite.

Fazanul este o pasare mobila, de zi, care-si cauta hrana in mediul inconjurator. Principala sa hrana este de origine vegetala sau animala, raport care se modifica in functie de conditiile meteorologice si de anotimpurile anului. Se hraneste cu diferite seminte ale unor plante de camp, culturi de cereale, cu fructe marunte sau cu seminte ale acestora, cu samburi (folositi in locul pietricelelor pentru digestie mecanica), cu frunze, tulpini sau tuberculi, provenite de la tot felul de plante. Atunci cand exista un strat mai gros de zapada, fazanii se multumesc si cu ramurele mai subtiri ale unor foioase. Distruge multi daunatori ai culturilor de cereale – larve, gandaci, omizi, fluturi, gandacul de Colorado. Consuma, de asemenea, si soareci de camp sau alte mici rozatoare. In timp ce isi cauta hrana, fazanul scurma doar la suprafata si nu produce nici un fel de pagube culturilor agricole.

Potrivit unor studii, hrana fazanului se imparte astfel: 42% seminte de la tot felul de buruieni si plante, 23% insecte daunatoare, 11% soareci, melci, mici rozatoare, 2-3% seminte ale unor culturi agricole.

Odata cu venirea toamnei, pasarile formeaza stoluri, masculii si femelele traind separat. Pasarile incep sa se hraneasca sanatos si sa acumuleze o importanta cantitate de grasimi sub piele (8-10mm) si pe organele interne, pe care le vor folosi drept sursa de energie pe timpul iernii. Fazanii sunt pasari poligame. Masculii isi aleg un loc inalt de pe teritoriul lor si incep sa cante pana atrag 4-6 femele, care incep sa construiasca cuibarul.

Femelele isi fac cuiburile in tufisuri, maracini si alte locuri greu accesibile. Cuibarul este reprezentat de o groapa adanca de 3-5 cm si lata de cel mult 15 cm, care este acoperita cu iarba uscata si putin puf. Este posibil ca unele femele tinere sa oua, la inceput direct pe pamant. Femelele depun oua, in functie de conditiile climaterice ale zonei, de la sfarsitul lui aprilie, pana la inceputul lunii mai.

In conditiile cresterii intensive, depunerea oualor incepe la jumatatea lunii mai si dureaza o luna de zile. In mediul lor natural, fazanitele produc 8-18 oua, cu o greutate medie de 32g, cu dimensiuni de 34-45 x 36-47 mm. In cazul cresterii intensive, de la o femela care depune oua se pot obtine 45-65 oua. Ouale se clocesc, in medie, intr-un interval de 24 de zile. Puii de fazan cresc foarte repede, la varsta de 2 saptamani ajungand la 350-390g, atunci cand sunt bine hraniti.

In ultimele 2-3 secole, ca urmare a extinderii relatiilor comerciale, in multe tari au fost introduse cele mai diferite specii de fazani. Drept rezultat al imperecherii fazanului salbatic cu alte specii de fazani s-a obtinut asa numitul fazan de vanatoare, care cunoaste o larga raspandire. Familia fazanilor este impartita in 9 rase si mai multe specii, dintre care cea mai cunoscuta este fazanul salbatic.

Fazanul comun de vanatoare (Phasianus colchicus colchicus)

Rase de fazani 4Are culoare a penajului albastrui – verzui, cu luciu metalic pe gat si pe cap, ruginie metalica pe cap si rosie – bruna pe restul capului, cu pete aurii sau negre – albastrui pe abdomen. Coada are culoarea galben – castanie cu dungi subtiri de culoare neagra, transversale pe axa longitudinala.

Femela are conformatia mai mica, mai fina si coada mult mai scurta decat masculul, cu penajul de un colorit mai sters, brun – galbui deschis, asemanator cu culoarea frunzelor uscate de toamna, in care-si face cuibul.

Greutatea corporala la femela este 600-900g, iar la mascul intre 1-1,5 kg. Lungimea corporala la mascul poate ajunge la 80-85cm, din care coada reprezinta 30-35cm. Ciocul la fazan este asemanator cu cel al gainilor, potrivit de lung si usor curbat. Fasa este lipsita de penaj, de culoare rosie, care in perioada imperecherii capata o nuanta aprinsa. Deasupra urechilor prezinta un smoc de pene orientate cu varful spre in jos. Trunchiul este potrivit de lung, ingust si stramt, cu pieptul bine dezvoltat. Coada este formata din 18 pene, aripile sunt puternice, iar picioarele sunt subtiri si lungi cu 4 degete, prevazute cu pinteni.

Fazanul negru (Phasianus colchicus varietas tenebrous)

Rase de fazani 5Reprezinta o varietate comuna de fazan de vanatoare, formata in Anglia in jurul anilor 1940-1950. Coloritul general al corpului este verde inchis la mascul si aproape negru la femela. Acest fazan are o talie si greutate mica, un zbor mai rapid decat fazanul comun si o productie de oua mai mare.





Fazanul verde (Phasianus colchicus versicolor)
Este originar din Arhipelagul Nipon. Este unul din fazanii cu talia cea mai mica, caracterizat de un penaj foarte frumos colorat si un zbor foarte rapid. Masculul are capul de culoare verde inchis, gatul verde cu nuante albastru-roscate, spinarea pe partea anterioara este de o culoare verde inchisa si pe cea posterioara cenusiu-albastruie, iar pieptul este verde cu nuante metalic-bronzat. Abdomenul este brun inchis, cu laturile cenusii-castanii. Coada este verde, cu cele 18 rectrice barate cu linii transversale subtiri, negre – castanii. Femelele au un penaj de culoare mai inchisa si uniforma pe tot corpul.

Fazanul mongol (Phasianus colchicus mongolicus)
Spre deosebire de fazanii anteriori, are pe gat un inel de culoare alba, numai la masculi. Acest inel este intrerupt pe fata anterioara a gatului. Culoarea penajului este verde inchisa, cu nuante metalice pe cap si pe gat. Pe piept are culoarea brun-roscata cu reflexe rosii-aurii, iar spinarea este de culoare inchisa, brun-castanie, cu luciu rosiatic pe penele cozii. Femela are o culoare deschisa, uniforma. Caracteristica acestei rase este monogamia. Femelele incep ouatul timpuriu, au o productie mai mare de oua, iar puii sunt caracterizati printr-o viteza mare de crestere (caracter important pentru cresterea acestei specii in captivitate).

Fazanul de Formoza (Phasianus colchicus formosanus)

Are o talie mai mica decat fazanul chinezesc, cu care se aseamana la culoare. Nuantele coloritului la mascul sunt mai deschise cu precadere pe flancuri si portiunea anterioara a spinarii. La femele, nuantele de culoare sunt mai inchise pe spinare decat la masculi.Generalitati al raselor de fazani
Fazanul comun
Femela
- are conformatia mai mica, mai fina si coada mult mai scurta decat masculul, cu penajul de un colorit mai sters, brun – maro deschis.
- greutatea corporala la femela este 600-900g,
Mascul
Culoarea penajului este ruginiu spre rosu inchis cu luciu metalic pe gat si pe cap cu tenta bruna pe restul capului, cu pete aurii sau negre – albastrui pe abdomen. Coada are culoarea maro – castanie cu dungi subtiri de culoare neagra.
- lungimea corporala la mascul poate ajunge la 80-85cm, din care coada reprezinta 30-35cm.
- greutatea corporala la mascul intre 1-1,5 kg.
- ciocul la fazan este potrivit de lung si usor curbat, asemanator cu cel al gainilor.
- fata este lipsita de penaj, de culoare rosie, care in perioada imperecherii capata o nuanta aprinsa. Deasupra urechilor prezinta un smoc de pene orientate cu varful spre in jos.

Fazanul negru (tenebros)
- talie si greutate putin mai mare ca la cel comun.
- coloritul general al corpului este violet inchis la mascul si aproape negru la femela